De mic copil mi-au plăcut motocicletele. Îmi aduc aminte cum urmăream cursele de MotoGP cu ochii mari, fascinat de viteză, de sunet și de controlul aparent imposibil al piloților. Cu toate astea, pasiunea pentru motociclete a rămas mult timp doar la nivel de admirație. Nu pentru că nu mi-aș fi dorit, ci pentru că viața m-a dus pe un drum puțin diferit.

Am fost ocupat să-mi perfecționez tehnica pe bicicletă — trial și mountain bike — încă din copilărie și până la maturitate. Echilibrul, controlul fin, citirea terenului, greșelile mici care se simt imediat… toate astea au devenit pentru mine ceva natural. Fără să-mi dau seama atunci, acei ani au pus o fundație solidă pentru ceea ce avea să urmeze 🚲

Motocicletele au revenit în viața mea mult mai târziu. Chiar înainte de pandemie, din pură curiozitate, am mers la o ședință de probă la o școală moto. Fără așteptări mari. Doar ca să văd „cum e”. A fost suficient. În momentul acela s-a aprins ceva. Nu adrenalina, nu viteza — ci sentimentul de control, de echilibru, de conexiune între corp și mașinărie 🔥

Alegerea primei motociclete

După ce am început să înțeleg ce mi se potrivește, am făcut și un mic research. De fapt, alegerea a venit destul de natural: m-am împrietenit foarte bine cu motocicleta de școală, iar modelul care mi-a rămas în minte a fost Kawasaki Z650. Singura condiție era să nu fie un model vechi.

Am pus ochii pe noua versiune 2020. Avea un styling care mi se părea foarte reușit, arăta modern, curat, cu mult sex appeal 😍

Tehnologia era un mare plus pentru mine — bord LCD color, bluetooth, iluminare full LED care arată grozav și e importantă din perspectiva vizibilității în trafic. Era o motocicletă relativ ușoară, cu o putere decentă, suficientă cât să te bucuri de ea fără să te sperie inutil.

Singurul lucru care nu mă încânta pe deplin era sunetul clasicului motor în doi cilindri. Nu era exact ce visam, dar eram dispus să trec peste acest mic compromis. În rest, bifa aproape tot ce căutam pentru o primă motocicletă.

Căutările m-au purtat prin mai multe reprezentanțe, însă peste tot găseam aceeași variantă: verde. Iconică pentru Kawasaki, dar nu pentru mine. În cele din urmă, am găsit una neagră, la Cluj. Am sunat, am luat decizia și, în câteva zile, motocicleta era deja pe drum 🚀

Momentul livrării

Îmi aduc aminte perfect dimineața în care urma să fie livrată. Abia dacă am dormit noaptea. M-am tot foit, cu inima plină de emoție și cu sufletul la gură, așteptând să fie descărcată din dubă, nou-nouță, în parcarea din fața blocului. Momentul acela a fost mai mult decât o livrare — a fost începutul oficial al unei etape noi 🖤

O etapă care se încheie

A urmat o perioadă foarte frumoasă. Multe plimbări lungi, drumuri frumoase, dar și antrenamente scurte, concentrate, în care mi-am îmbunătățit tehnica de bază a mersului pe motocicletă. Controlul ambreiajului, poziția, frânele, privirea — lucruri simple, dar esențiale, care fac diferența în timp.

La un moment dat, a venit și despărțirea 💔 Împins de circumstanțele vieții, am dat motocicleta unei școli moto. Astăzi, ea se regăsește în poligonul din Electronicii, la o școală moto cunoscută. Și cine știe — poate ai mers chiar tu pe ea atunci când ai făcut școala.

Iar dacă nu ai făcut încă școala moto, dar te bate gândul… ce mai aștepți? 😉

5 criterii după care mi-am ales prima motocicletă

și ce aș face diferit acum

După ce am trecut prin experiența primei motociclete, mi-am dat seama că alegerile mele au fost, în mare parte, corecte. Dar, ca orice proces de învățare, există și lucruri pe care le-aș face diferit acum. Iată cele cinci criterii care au contat pentru mine atunci — și cum le privesc astăzi.

1. Versatilitate – o motocicletă bună la toate

Primul criteriu a fost clar: îmi doream o motocicletă versatilă. Să fie bună în oraș, plăcută la drum lung, suficient de jucăușă pentru ieșiri de weekend și ușor de controlat în orice situație. De aceea am ales un model naked.

A fost o alegere foarte bună. Naked-ul oferă o poziție naturală, vizibilitate bună și o conexiune directă cu motocicleta.

Ce aș face diferit acum?

Probabil nimic aici. Pentru o primă motocicletă, versatilitatea rămâne esențială.

2. Motocicletă nouă, nu SH

Am ales o motocicletă nouă, nu una second-hand. Îmi plăcea foarte mult felul în care arăta, dar decizia a fost și una pragmatică. Intenționam să fac mulți kilometri și nu mă pricep la reparații. Nu voiam să stau prin service-uri sau să mă întreb constant „oare ce urmează să mai pice?”.

Motocicleta nouă mi-a oferit liniște. Am pus contactul și am mers. Atât.

Ce aș face diferit acum?

Aș lua mai mult în calcul un SH bine întreținut, pentru că există destule oferte bune, iar acum am mai multă experiență și știu la ce să fiu atent.

3. Agilitate și ușurință în condus

Am vrut o motocicletă ușoară, agilă, care să nu mă obosească și să nu mă intimideze. O motocicletă care să mă ajute să învăț, nu să lupte cu mine.

A fost un criteriu extrem de important și, sincer, subestimat de mulți începători. O motocicletă ușor de manevrat te ajută să progresezi mai repede și mai sigur.

Ce aș face diferit acum?

Aș pune și mai mult accent pe acest aspect. Greutatea și agilitatea contează enorm, mai ales în primii ani.

4. Putere decentă, dar ușor de controlat

Nu mi-am dorit o motocicletă slabă, dar nici una care să mă copleșească. Am vrut suficientă putere cât să pot merge repede atunci când simt nevoia de libertate și adrenalină, dar și o livrare lină, ușor de dozat, pentru momentele în care vreau un mers calm, echilibrat, în care să mă bucur de drum și de peisaje.

A fost un echilibru bun între distracție și control.

Ce aș face diferit acum?

Aș fi și mai atent la caracterul motorului, nu doar la cifrele din fișa tehnică.

5. Sunetul motorului – compromisul asumat

Sincer? Nu știu de ce am pus sunetul motorului pe lista criteriilor. Sau, mai corect spus, l-am pus… dar l-am ignorat. Motorul clasic în doi cilindri nu m-a dat pe spate din punctul ăsta de vedere, dar am fost dispus să fac un compromis.

Privind înapoi, sunetul contează mai mult decât credeam. Nu pentru viteză sau pentru alții, ci pentru felul în care te face să te simți pe motocicletă.

Ce aș face diferit acum?

Cu siguranță aș căuta o motocicletă care să sune mai bine sau aș bugeta din start o evacuare mai sportivă 🔊

Concluzie

Privind în ansamblu, prima motocicletă a fost o alegere bună. Nu perfectă, dar potrivită pentru etapa în care mă aflam atunci. Iar asta e, poate, cea mai importantă lecție: motocicleta ideală nu este cea „perfectă”, ci aceea potrivită pentru tine, acum.

Restul vine, firesc, din mers 🏁

Dacă ți-a plăcut povestea asta, ține aproape.

Urmează să mai scriu despre motociclete, control, echilibru și libertatea mersului pe o roată — un drum care, pentru mine, a început pe bicicletă și continuă pe motor ✌️